Ca orice lucru care există, care se supune unui sistem de referinţă, care are un parcurs istoric evolutiv, muzica are o structură proprie, care, mergând după regulile firescului, se dezvoltă paralel şi dependent pe mai multe planuri direct conectate între ele. Aceste planuri se completează reciproc, făcând posibilă existenţa temporală a sunetelor, structurate pe orizontală şi pe verticală în celule care relevă o arhitectură complexă şi interdependentă faţă de toate celelalte nevoi pe care un sunet le are ca să existe.