Acum cateva zile, așezându-mă câteva clipe pe o bancă din scuarul Cazzavilan, mi-a atras atenția conversația (mult spus) dintre un bătrân marcat de viață, pe care îl voi numi „bunicul”, și un tânăr curios și iscoditor din fire de vreo 7, 8 anișori, pe care îl voi numi nepotul, care urmăreau pe o tabletă secvențe dintr-un film.

 

Nepotul: Despre ce clopot e vorba?
Bunicul: Clopotul de bronz al unei biserici.
Nepotul: 1432 este anul în care a fost filmată povestea acestui clopot?
Bunicul: Filmul e făcut undeva în anii `60 și pleacă de la o poveste mai veche, despre un clopot din 1432.

 

Boris (tânăr mojic desculț), adresându-se unor trimiși ai cneazului: Tatăl meu mi-a dezvăluit secretul clopotului de bronz. Nimeni nu cunoaște ceea ce numai eu știu.

 

Nepotul: Ce secret știe băiatul ?
Bunicul: Nu știu. Nici nu cred că știe vreun secret, dar hai să urmărim povestea.

 

Meșterii topitori de bronz (bătrâni cu plete și barbă): Topitorii nu sapă, nu sunt pălmași.
Boris: Înainte de a muri, tata mi-a spus că turnătorii de bronz trebuie să sape ei înșiși (groapa pentru clopot). A înțeles asta doar la bătrânețe.

 

Nepotul: De ce turnătorii de bronz trebuie să-și sape singuri groapa?
Bunicul: Pentru că așa sunt siguri că lucrul lor este temeinic făcut.

 

Meșterii: Întotdeauna am luat-o (lutul) de aici.
(Boris frământă pământul, scuipă în el, îl frământă din nou, îl pipăie și îl ascultă)
Boris: Ăsta e bun ?
Meșterii: Care este lutul cel bun ?
Boris: Știu eu care este.

 

Nepotul: De ce scuipă în pământ ?
Bunicul: Să-l umezească.
Nepotul: De ce să-l umezească?
Bunicul: Ca să se lege.
Nepotul: Dar de ce îl ascultă?
Bunicul: Pentru că orice schimbare sau mișcare a unui lucru are un sunet al lui.
Nepotul: Și de ce…
Bunicul: Dacă pui atâtea întrebări, nu mai putem urmări povestea.

 

Meșterii: August e pe terminate și noi nu l-am găsit încă.
Boris: Căutăm până când îl găsim. Ascultă, Stepan, poate nici nu-l vom găsi.
Ucenicul: Atunci îl cauți în continuare?

 

(Plouă torențial, apa a transformat pămantul într-o clisă lipicioasă și alunecoasă. Boris alunecă și cade într-o râpă).
Boris: L-am găsit … este aici.

 

Nepotul: S-a lovit?
Bunicul: Nu, dar a dat peste lutul pe care-l căuta.

 

Meșterul: Negustorii au triplat prețul lemnelor pentru cofraj.
Boris: Du-te și plătește.
Mesterul: Cneazul ne va ucide. Îl ruinăm.
Boris: Ce-mi pasă…

 

Nepotul: Îi va ucide cneazul ?
Bunicul: Nu îi va ucide, deși ar putea foarte ușor, dar vrea să aibă clopotul.
Nepotul: Da, bunicule, dar de ce nu-i pasă băiatului ?

 

Bunicul: Bravează, dar pentru el e mai important să facă clopotul.

 

(Meșterii refuză sa treacă la urmatoărea fază a lucrării, fiindu-le teamă că peretele de lut e prea subțire. Boris pune ca ucenicul Boriska să fie bătut pentru refuzul meșterilor).
Boris: Am să vă arăt cine își asumă răspunderea aici!

 

Nepotul: De ce e rău cu celălalt băiat?
Bunicul: Pentru că știe că bătaia e mai puțin rea decât uciderea lor.

 

Boris: Nu este suficient argint. Spuneți cneazului să nu fie zgârcit. Mai trebuie încă jumătate de oca.
Meșterul: Ce contează o jumătate de oca…
Boris: Vreau să-l scutur de argint pe cneaz. Apoi să vezi dacă clopotul nu va suna!

 

Nepotul: Clopotul va suna?
Bunicul: Va suna, va suna…
Nepotul: Și dacă nu va suna?
Bunicul: Atunci va fi foarte rău pentru toți. Taci și să vedem ce se mai întâmplă.

 

(Boris în fața focului de la cele trei furnale de topit metal)
Boris: Asta este adevărata fierbințeală.
Boris: Curge, Boriska, curge…

 

Nepotul: Băiatului îi place și se bucură…
Bunicul: Mda!

 

Meșterul către Boris: Dă semnalul de ridicare a clopotului!

 

Nepotul: De ce să dea el semnalul ?
Bunicul: Meșterii îi recunosc prin asta meritul în facerea clopotului.

 

Cneazul către oaspeții italieni: Uitați-vă la ce am încredințat această lucrare!
Cneazul catre Boris: Dă-te la o parte, la o parte, prostule!

 

Nepotul: Dacă a reușit să facă clopotul, de ce îl face prost?
Bunicul: Asta o vei înțelege mai târziu…

 

Preotul: Acest clopot să fie blagoslovit și consacrat prin sfințire cu această apa în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.
Preotul: Acest clopot să fie blagoslovit și consacrat prin sfințire cu această apa în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.
Preotul: Acest clopot să fie blagoslovit și consacrat prin sfințire cu această apa în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.

 

Nepotul: De ce repetă de trei ori același lucru?
Bunicul: Pentru că… așa e tradiția.
Nepotul: Da` de ce e așa tradiția?
Bunicul: Ca să li se întipărească mai bine în memorie.

 

(Boris se îndepărtează de clopot, se chircește lângă un trunchi uscat de copac și plânge cu sughițuri).
Boris: Tatăl meu, bătrânul afurisit, nu a vrut să-mi dezvăluie secretul. A murit fără să spună secretul. L-a luat cu el în mormânt, bătrân meschin.

 

Nepotul: De ce plânge băiatul dacă a făcut clopotul, iar clopotul a sunat tare și frumos?
Bunicul: Pentru că, de fapt, el nu primise secretul de la tatăl lui.
Nepotul: Atunci cum a știut el să facă clopotul?
Bunicul: Nu a știut, dar a visat și a vrut să-l facă.
Nepotul: Bunicule, care e de fapt secretul?
Bunicul: Nu știu, dar poate mi-l vei spune tu odată și odată.

 

Andrei Rubliov: Vezi, lucrurile și întimplările au sensul și rostul lor firesc. E frumos. Acum termină cu plânsul. Tu ai reușit să oferi oamenilor așa un praznic… De ce plângi ?

 

Andrei Rubliov: Să mergem împreună. Tu o să torni clopote de broz și eu să pictez icoane.

 

Nepotul: Cine este Andrei Rubliov ?
Bunicul: Povestitorul.

 

*Traducerea este destul de liberă și nu respectă întru totul cronologia din film.