Home / Posts Tagged "teorie"

despre realitate și despre alte realități isamu noguchi a fost un sculptor japonez‑american de excepţie din secolul douăzeci. impresionat de opera lui constantin brâncuşi, el a lucrat vreo trei ani de zile în atelierul marelui maestru român la paris. felul criptic al acestuia de a reflecta viaţa şi realitatea l‑a inspirat durabil. mult mai târziu, pe la începutul anilor cincizeci, noguchi a început să creeze nişte sculpturi de lumină: akari (jap. luminos, facil, elementar). ele nu sunt lămpi

READ MORE
POST TAGS:

fost odată ca niciodata o casă albă,la capăt de drum, Povestea‑i în primul rând linişte, rostire continuă, ascultată la marginea oricărui înţeles; povestea des‑zideşte casa, o reface, preschimband‑o din casă în cupa umplută cu cer, în potir de taină, mutandu‑i miezul din răscrucea înţepenită a gândului şi gestului omenesc, intr‑un hazard şi o răstălmăcire siderală, intuită sufleteşte; povestea se întâmplă în spaţiul şi timpul topite în dorul după o zare a luminii, crepusculară pentru prezent, dar promiţătoare ca veşnicie şi necuprindere, accesibile afectiv.

READ MORE
POST TAGS:

VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ

Mihai Pienescu VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ

arhitectură, naraţiune, utopie – şi ideea panoptică Atâta timp cât nu e performată, simulată, «formalizată», constituită artistic (unii ar spune: estetic), adică insolitată (în sensul generalizat al şcolii formaliste ruse) şi «distanţată» (în sensul, din nou generalizat, al lui Brecht), lumea nu poate fi nici văzută, nici povestită: nu se constituie. Constituirea fenomenologică a sensului presupune distanţare şi «ucidere», adică transpunere (unii i‑ar spune «sublimare») în regimul semnelor. Lumea nu există de la sine, ci doar povestită. Tocmai cu facilitatea nenarabilă, profund ofensatoare, are a se lupta arhitectura, încercând să revoluţioneze distribuirile de vizibil şi invizibil, interior / exterior, privat /

READ MORE