Ionuț Butu – Primitivul în arhitectură
În cadrul temei «Case primitive» urmărim să explorăm modul / modurile în care anumite lucrări de arhitectură contemporană reiau şi exprimă unele trăsături primare / primordiale ale arhitecturii şi actului edificării.
Pentru a identifica aceste trăsături, propunem o privire către arhitectura primitivă – acea arhitectură intuită, a cărei realizare nu este mediată (încă) de tipare culturale.
Arhitectura primitivă apare din nevoia de adăpostire, de ocrotire. Aceasta va presupune o delimitare faţă de mediul natural, o protecţie în faţa condiţiilor de mediu. Totuşi, arhitectura primitivă păstrează o relaţie structurală organică cu mediul natural, iar această organicitate se menţine şi în privinţa alcătuirii în sine a construcţiilor, ca obiecte individuale. În acelaşi timp, legătura caselor primitive cu exteriorul nu este atât una vizuală, ci mai degrabă ambientală: atmosfera mediului natural permeează obiectul arhitectural.
Volumetria este una frustă, iar formele – plane sau spaţiale – arhetipale. Suprafeţele volumelor sunt caracterizate prin tactilitate şi permeabilitate, având o vibraţie dată de tehnica constructivă şi de neregularităţile inerente modului de punere în operă a materialelor.
Continuarea articolului poate fi găsită în nr 2/2012 al revistei Arhitext
Leave a Reply
