cabana lui le corbusier de la roquebrune–cap martin
le cabanon este de fapt un cuib de lemn. el este cel mai mic obiect de arhitectură realizat de le corbusier. un plan pătrat de 3.66 x 3.66 m cu o înălţime de 2.26 m defineşte spaţiul abitabil. acest mic cub alipit de restaurantul unui bun prieten ducea o viaţă în simbioză, ca iedera pe un copac. el avea tot ce era necesar: garderobă, masă, scaune, pat, dulap, etajere, ferestre cu obloane pliante, lămpi rabatabile de perete şi un wc, separat doar de o perdea. dintr-un minuscul entrée avea însă acces direct la restaurant, astfel nu avea nevoie de bucătarie. cu un exterior rustical din scânduri aşezate orizontal, semăna mai degrabă cu o baracă pentru unelte: o casă primitivă, intenţionat primitivă. la interior în schimb, plăci mari de furnir vrăjeau o atmosfera senină de vacanţă, ca o cabină de yacht: proporţii şi detalii, suprafeţe şi volume. mici decupaje în cei trei pereţi exteriori invitau marea şi cerul albastru la un dans elicoidal de lumină pe suprafeţele de lemn.
acum câţiva ani am avut posibilitatea de a petrece multe ore, singur sau cu colegi, în această paradoxală bijuterie, reconstruită de royal institute of british architects la londra. singur fiind, m-am contopit după un timp cu acest mic spaţiu de lemn, în care au încolţit mari idei de arhitectură şi urbanism ale lui le corbusier. am stat la masă, pe pat, la fereastră. şi, cu toate că mă simţeam extrem de bine în acest spaţiu infim care părea a se dilata la infinit ca o galaxie, mă intrebam, de ce oare nu şi-a făcut le corbusier aici la mare o casă de vacanţă adevarată, albă şi frumoasă? ca eileen gray, de pildă.
Continuarea articolului poate fi găsită în nr 2/2012 al revistei Arhitext
