Sebastian Burcoveanu – Despre sceneta imaginaţiei
Uneori, caracterul descriptiv al revistei de arhitectură este atât de formal şi monoton, încât preluarea informaţiei se face nefiresc, în absenţa imaginaţiei. Ceea ce deosebeşte un număr interesant de celelalte este acea provocare a cărei existenţă ne este semnalată încă din titlu…
«Arhitectura fără oameni – Plaje urbane», numărul 6 / 2011 al revistei Arhitext, ne pune faţă în faţă cu ideea unui element de coagulare urbană şi socială – plaja – diferenţiată sub forma a trei peisaje esenţiale, în care actorul principal este imaginaţia cititorului, lucru mai apropiat participării la o scenetă decât o simplă lectură. Personal, am găsit peisajele într-o simplitate magnifică, exprimând un efect de împlinire şi corectitudine faţă de oraş. Interesant este faptul că toate plajele au în comun absenţa exclusivităţii culturale, fiind caracterizate de o atmosferă neutră, în sensul unei ospitalităţi politicoase. De departe, cel mai interesant este cel de-al treilea peisaj, cel al plajelor de modulaţie culturală – locuri cu o puternică valenţă socială, în care domină spiritul ludic şi fermecător al imaginaţiei. Acest peisaj – compus dintr-o oglindă a unei mări de CD-uri, dintr-un spectacol luminos feeric, din impactul unei cromatici uşor ruptă de context şi dintr-un gest de o graţie impresionantă – este ultimul act al scenetei imaginaţiei.
Cadrul scenografic este completat printr-o paletă coloristică de impact. Fiecare peisaj este scăldat într-o culoare proprie, imprimând o uşoară stare de confuzie la început, pe care însă ajungi să o înţelegi în final. Ocrul stimulează şi întreţine o stare de expansiune, vorbind despre căldura şi intimitatea primului peisaj. Cyanul aduce aminte de un echilibru ascuns din cel de-al doilea peisaj. Rozul, culoarea romantică şi fermecătoare a ultimului peisaj.
În completarea revistei este adăugată indispensabila secţiune de proiecte. Compusă dintr-o selecţie de proiecte relativ mici, secţiunea impresionează prin claritatea structurii organizatorice, din care lipseşte însă argumentarea selecţiei proiectelor în cauză. O componentă deosebită este secţiunea de proiecte studenţeşti, anticipată prin Post Scriptum-ul domnului arh. Mihai Pienescu într-un ton critic, dar constructiv.
Concluzionând, numărul 6 / 2011 al revistei Arhitext, este un colaj isteţ de idei şi imagini, iar coaja sa este o scenă pentru imaginaţia cititorului: o scenă neutră, ordonată, care te invită să parcurgi revista şi să participi la spectacolul vieţii, în felul tău…
Leave a Reply
